La mulţi ani Alteţă!  

Posted by Valentina


Ma bucur!
Sunt fericită chiar!

Principesa Margareta a României şi-a serbat a şaizecea aniversare. Ma bucur că evenimentul a avut loc în ţara sa, că i-am citit pe faţă in toate clişeele, bucuria de a trai, de a fi alaturi de cei dragi şi de a impărţi bucuria cu noi. E frumoasă, distinsă, plină de graţie, iar privirea blândă spune multe...

Sunt fericită, deoarece am descoperit în Alteţa Sa Regală, o bucăţică extrem de competitivă cu gingăşia, frumuseţea şi şarmul Dianei de Wales, pentru că în adancul sufletului meu, iubesc casa regala a României şi tare mă tem că e colacul de salvare a ţărişoarei noastre. Sunt fericită, aşadar că mai avem viţă regală naţională şi sper ca intr-o zi, să ne putem pleca frunţile cu admiraşie şi iubire, în faţa lor.
Voi posta şi eu câteva imagini, care aparţin Principelui Radu, in exclusivitate, dar, din admiraţie pentru Alteţele Lor, imi doresc sa ma alătur celor care o serbează cu dragoste pe Principesa României.
Sper într-o evaluare a politicii din ţara noastră şi sper în revenirea la sistemul regal, pentru că niciodata, România nu a fost mai frumoasă şi mai bogată ca în vremea regalităţii. Simt ţi ţtiu că am dreptate, într-o bună zi, voi trăi această binecuvântare.



La multi ani Alteţă!
Dumnezeu sa binecuvânteze România!





Iar la final, dacă mai aveţi răbdare să vizionaţi ceva absolt impresionant, deschideti şi fimul aniversar, ilustrat cu clipe din viaţa Principesei. De reţinut, daca se poate, culoarea vestimentaţiei aniversare... Să mai zică cineva ceva, de culoarea mea preferată!...


Eu, cu mine, pe intuneric  

Posted by Valentina



Am stins lumina la ora 20... sunt doar eu, cu mine si fetiţa mea, care nu intelege nimic din ceea ce se intampla, dar ii place sa se plimbe prin casa cu lumanarea, deschizând astfel, drumul luminii prin intuneric.
Am sa o invat sa faca iepurasi pe perete, iepurasi pe care am invăţat si eu sa-i fac, pe vremea când citeam la lumânare. Vă pot scrie, prntru ca laptopul meu traieste o perioadă şi fara alimentare, dar imi place senzatia si ma limitez la a spune celor ce nu au facut acest gest, că nici nu stiu ce au pierdut...
Dau cu toată inima 60 de minute de intuneric, pentru o viata in lumină a copiilor mei si nu regret. Am plecat sa creez iepuraşi din umbre.
Ora Pamantului 2009

Incalzirea globala
Exista ceva de care nu are rost sa incercam sa ne ascundem. Este Adevarul!
Care este Adevarul in privinta incalzirii globale?

Adevarul este ca fiecare vara dintre ultimele a fost recunoscuta de catre specialisti ca fiind cea mai torida de cand se fac inregistrari meteorologice. Adevarul este ca aceasta tendinta va continua.

Adevarul este ca fiecare iarna dintre ultimele a pendulat intre caldura nefireasca si fenomene extreme. La poli, grosimea medie a gheturilor a scazut cu 40% in perioada 1993-1997 fata de 1958-1976. Se estimeaza ca banchiza arctica se va topi complet vara deja din 2013, observatiile din satelit facute in 2007 aratand o tendinta de scadere a suprafetei banchizei cu 20% pe an.

Adevarul este ca atmosfera devine din ce in ce mai poluata, iar capacitatea de refacere este din ce in ce mai scazuta datorita faptului ca suprafata impadurita a Terrei scade simtitor de la an la an. Nivelul de dioxid de carbon din atmosfera este comparabil cu cel din urma cu 20 de milioane de ani.

Adevarul este ca desi omenirea nu poate gestiona efectul de sera generat de imensele cantitati de dioxid de carbon pe care le deverseaza in aer este amenintata de eliberarea a cca 70 de miliarde de tone de metan prin topirea ghetarilor si a permafrostului din Siberia. Adevarul este ca metanul genereaza un efect de sera de circa 3 ori mai puternic decat dioxidul de carbon (la volume egale).

Adevarul este ca, pe termen lung, in conditiile in care tendinta de incalzire globala se pastreaza, se estimeaza ca termosifonul salin (un fenomen de circulatie globala a apelor oceanice care face ca Europa nordica sa aiba o clima mai blanda decat alte regiuni de la aceeasi latitudine - exemplul Siberiei) se va opri definitiv. Adevarul este ca scenariile strategilor americani iau in calcul faptul ca in viitor, in Europa, va incepe o era glaciara.

Adevarul este ca pana si cele mai pesimiste modele climatice sunt depasite cu mult si nu pot sa prevada consecintele actualelor tendinte peste 30, 50, 100 de ani, deoarece nu iau in calcul efectul de sera ce poate fi produs de metan si nici ritmul de crestere al tarilor in curs de dezvoltare ori dinamica in ce priveste consumul global de energie, imposibil de determinat.

Adevarul este ca Pamantul se afla in cel mai sufocant an din ultimii 650.000 de ani. De aceasta data, efectul se datoreaza activitatii umane. Platim cu totii pretul unei sute de ani de dezvoltare iresponsabila.

Adevarul este ca eforturile pentru remedierea situatiei trebuie sa fie cel putin egale ca amploare, coordonare si durata ca si cele care au generat situatia cu care ne confruntam. Va fi nevoie de un efort colectiv de cca 2000 de miliarde de dolari/ an, timp de 30 de ani, doar pentru ca la sfarsitul perioadei respective tendinta de incalzire globala sa fie stopata. Adevarul este ca acest efort general nu exista.

Adevarul e mai grav decat putem sa intelegem! La nivelul inalt al marilor puteri se ia in calcul faptul ca omenirea nu va reusi sa gestioneze aceasta criza majora. Totusi este mai bine sa cunoastem aceste lucruri. Lupta nu este din start pierduta, iar viata pe Terra depinde de fiecare dintre noi. Pentru ca situatia sa se schimbe, pentru ca Lumea sa se schimbe, trebuie sa incepem cu noi insine. Este nevoie de consecventa, de disciplina, de obiceiuri sanatoase de consum. La sfarsitul fiecarei zile vom sti daca am invins inertia si nepasarea sau daca am fost invinsi. E lupta noastra, a tuturor!

Tara care zace, suspina si moare sub noi  

Posted by Valentina

Da! Acesta e locul in care ne ducem zilele târâş dupa noi, se numeşte exact şi sigur România, locuitorii ei se numesc exact si sigur romani de cacat+alte naţionalităţi conlocuitoare, iar viitorul suna bineeeeeeeeeeee, si tareeeeeeeeeeee, de imi vine sa-mi iau câmpii si sa ma instig la violenţă asupra propriei persoane, ca m-a mâncat in... Doamne iartă-mă!... sau bolnavă cu capul am fost, când am plecat din Italia, sa-mi nasc copilul in Romania.
E, uite c-am ajuns sa o spun si pe asta, deşi aş fi putut sa jur pe toate lucrurile sfinte din lume, ca sunt big-mama patrioţilor si niciodata, in nici un context nu-mi voi părăsi ţara. Iar acum imi doresc nebuneste sa.... sa.... sa MIIIIIIIIIIIIIIGREEEEEEEZ! Sa migrez oriune, chiar şi unde a intors dracu căruţa, nu de uratul ţării mele, ci de scârbă pe care mi-o provoacă cei ce o populeaza.
Dupa ce mi-am petrecut cei mai negrii trei ani din viata mea, incercând sa nu fac rău nimănui, să nu spun nici ce stiu, nici ce pot demonstra, nici ce nu poate demonstra nimeni, spre apararea sau razbunarea păcurei ce mi-au vărsat-o unii in suflet, uite ca a venit momentul sa ma intorc la baza degringoladei.
Ca sa fiu usor mai concreta, lucrez intr-o institutie bugetara, respectabila de altfel, dar ticsita de romani... adevarati, care, pe semne n-au facut niciodata diferenta dintre halva si halviţă, de aceea confunda in permanenta rahatul cu ... De ani buni, de cand incerc sa ma lamuresc, nu mi-am putut da nici un raspuns la intrebarea: ce mama dracu ne face asa rai? Nu stiu in alte parti cum sta treaba, desi am mai lucrat si prin alte domenii, dar ca in sânul statului, credeţi-mă, nu e niciunde. Aici, nu şefii te moniorizeaza, ci angajaţii, nu sefii se scandalizeaza, ci colegii, nu sefii se asigura ca ti-o vei lua rau de tot... ci angajatii.
Ba mai mult, intr-o institutie in care nu exista normă de lucru sau plan de lucru (ceea ce ar justifica oarecum situatia), pontajul se face pe baza de cartela de acces, adica pontaj la secunda. Si ca masura preventivă, s-au montat si cate doua camere de luat vederi, la fiecare intrare. Toate acestea, in conditiile in care, va imaginati ca se munceste pe branci, adica, volumul de lucru este peste capacitatea de rezistenta a unui chinez budist, si mai ales, munca depusa aici, este rodul multor ani de scoala, experienta, competitivitate si multe altele. Iar banul public???? Aaaaaaaaa, vai!!!!!!!!!!!!!!!!! Pai banul public este justificat la sange. Nu te joci domnule cu statul!
Stati putin, ca imi vine sa vomit! Revin imediat!



Cristian Pomohaci-A fi om e lucru mare
Asculta mai multe audio Muzica »
Doamne, rau mi s-a facut!... Ce spuneam? A! Da! Deci dom'le, cu statu nu te joci cum vrei tu. Banul public are întrebuinţări sigure, precise, roditoare si chiar tamaduitoare). Sa nu-si inchipuie cineva, ca in sânul bugetarilor, cresc functionari care se ocupa cu prosteala şefilor spre a trage foloase. Nuuuuuuuuuuuu! Calomnieeeeeee! Sa nu-si inchipuie cineva ca, functionarul isi suflecă mânecile si bagă mâna in puşculiţa cu bani publici la intamplare. Nuuuuuuuu! Nu dom'le! Aici totul e justificat, probat cu chitanţe, chitănţele, facturi si facturele, se linge legisu pentru toate interpretarile posibile, chiar si pentru cele imposibile, doar sa nu se greşeasca cumva. Pentru că orice greşeală, te poate determina să aduci banii înapoi. Asa incât, voi cei ce va imaginati cumva ca, banul public e la voia intamplării, staţi calmi că transpiraţi degeaba!
Doamne, si cand ma gandesc ce proasta am mai fost cândva, când credeam ca in Romania se fura ca-n codru, cand ma gandeam ca a fi functionar public e o onoare pe care esti obligat sa o justifici cu demnitate si caracter, ca de furat se fura la varf, nicidecum de la femeia de serviciu, care fura hartia igienica si detergentul de la budă, Doamne!!!!!!!!!!... ce proasta am fost sa cred, ca pupincuriştii au viata scurta, pentru ca le pute gura a cur si e lesne sa-i descoperi, ca sefi de servicii ajung doar cei cu calităţi justificate si alese, nu falsele eminenţe cenusii, care nu sunt capabili sa ia decizii drepte si eficiente pentru cei pe care-i conduc, nu sunt capabili să-şi susţină oamenii pe care-i reprezintă şi nici nu-i interesează problemele lor. Trebuie sa fiţi nebuni sa credeti ca bugetarii cheltuiesc fara rost banii pe care in alte conditii s-ar putea cumpara tomografe, s-ar putea investi in scoli sau in neonatologie, sa nu ne mai moara copii cu zile, trebuie sa nu aveti minte sa credeti ca promovarea judeţului/Romaniei in lume e floare la ureche. Nu fraţilor, aceasta promovare se face organizat, pe programe, cu tinta precisa. Doar nu va imaginati ca exista si aici o afacere ascunsa, de care se bucura un amarat de funtionar. Doar nu va imaginati ca functionarul pierde vremea pe banii statului. NNUUUUUUUUUUUUU! Functionarul si cand doarme, gandeste in folosul cetateanului. Si mai presus de orice, sa nu credeti cumva, ca sefii sunt rupti de realitate! Sefii, mai ales cei mari, sunt extrem de ancorati in ea.
Adevarul e, ca daca ar afla macar 10% din tot ce se petrece cu adevarat in spatele cortinei, ar face infarcturi multiple, asociate cu tot felul de comoţii si boli ale lui calache, fatale pentru orice sef constient si mai ales cerebral. Dar am certitudinea ca orice sef e suficient de zdravan la cap, incat sa nu-si doreasca sa afle nici cum sunt persecutati angajatii de catre sefii de servicii, nici cum se zbat liliputanii sa prinda loc la cuşeta prezidenţiala, nici cum le place unora sa se creada despre ei că trecerea pe care o au la "inalta poartă" se datoreaza unor relatii pe care noi maimutoii nu le putem intelege si nicidecum multiplelor partide de pupat in cur sau a efectului gen picatura chinezeasca: hai sefu sa-ti explic cât de putori sunt colegii mei, ca sa ma poti vedea pe mine in locul lui Sf. Petru. Doar nu vă imaginaţi cumva că şefii cei mari ştiu sau le-a şoptit vreun gherţoi eminent, că alţi şefi mai mici inventează tot felul de reguli în numele lor, sau că alţii se poartă de parcă ar fi pe moşia lu' tac'su. Apropo: stati putin ca iar am greturi...



tomis cobori doamne pe pamant
Asculta mai multe audio Muzica »
Si-mi vin multe altele in cap, dar maine trebuie sa ma trezesc devreme, mai am niste pereţi de analizat, iar pontajul e la secunda si in plus, din toiul noptii, colegii mei ma vor vedetă, deci am sa zambesc cu toti dintii la camere, sper din suflet sa nu aflati vreodata ce spun printre dinti.
Da-mi vin frate, nişte draci, si vreau sa dorm si eu doua ceasuri, asa ca am sa le spun cam pe toate.
Pai in primul rand, vreau sa le spun colegilor mei (a se citi UNORA), scumpilor mei colegi as vrea sa le spun: bai jegosilor, ca daca va spun jeguri va opariţi la inteligenţă... bai primate evoluate, din ce dracu de baini imi iau eu salariul? Daca mi-l dati voi, serpilor, si-l luati de la gura copiilor vostri, vi-l donez mamelucilor!!! Nu e nevoie sa bagati sefilor sub nas tot felul de fiţuici contrafacute, sau să inventaţi la adresa mea tot felul de bazaconii, ca sa vi se umfle muschii. In plus, eu chiar am rabdare si timp, pentru ca m-am hotarat sa traiesc mai mult ca voi, si am tot timpul din lume sa astept aflarea adevarului. Pentru ca... (imi pare rau sefu, nu ma pot abtine!) pentru ca, daca erati voi in locul meu, si vi se fluturau pe la nas, cateva ZECI DE MII (de euro, nu de yeni japonezi), sunt 1000% convinsa ca i-ati fi vandut, şefului mult iubit si pielea inca nenapârlită. Si spun asta, pentru ca am dovada scăpării de informatii pentru infinit mai putin. Asa ca ciocu mic si joc de glezne! Si stiti de ce, mai eminenţe cenusii? Pentru ca am acumulat atatea energii negative din preajma voastra, incat mi-a disparut buna credinta. Asa ca, mingea mea, e la fileu. Va veni o domniţă amabila, in urmatoarele zile, sa va arate ce am postat, interesata fiind de reactţia domniilor voastre, ba mai mult, de ce scandal s-ar putea isca, asa incat face brânci mingii, direct în terenul intoxicat de inteligenta voastră. Asa ca, bai maimutoilor, jucati mingea, serviti cum trebuie, sa nu aveti surprize! De data asta sunt antrenata! Am facut practica pe monştrii mai mari ca voi.

A! Sa nu uit! Poate se mai gaseste un binevoitor, sa duca mesajul meu de pe blog si la "sf. scaun" (de data asta fara adăugiri jegoooooosiloooooooooorrrrrrrr!!!), drept care, tare mi-as dori sa-i las si dansului un mesaj, chiar daca a spus ca nu-i pasa de ceea ce scriu pe blog...

Asa ca, sefu, nu vin pe la usi, nu spun nimic in mare taina la ureche, la cat sunt de "dusa de-acasa", spun in gura mare, ca n-am nimic de ascuns si daca nu veti intelege nimic din ce spun, poate va amuzati. Asa ca, sefu, am si eu cateva dorinte de functionar de doi lei, pentru ca eu, spre deosebire de altii stiu cate parale fac. Na! Nu putem fi toti perfecti si nu putem fi toti eminenti. Mai exista si boemi din astia ca mine, dar culmea ironiei face ca in istoria omenirii, lumea i-a regretat la final pe boemi, nu pe eminenti... Adevarul e, ca de cand stau inchisa in puşcăria pe sistem ospiciu, m-am tot uitat peste tot... am analizat atat de bine fiecare milimetru patrat(pentru că sunt evitată când e vorba de impărţit sarcinile de lucru! Apropo: mi s-a dat şi mie ceva de lucru. Să fac o traducere din franceză în limba română. Nu ştiu cât de intenţionat a fost gestul, dar se ştie că eu vorbesc doar engleză şi italiană...), incat va spun eu sigur, sefu... nu sclipeste nimic pe acolo! In nici un birou... pe cuvant de onoare! Pai daca eu nu văd sclipiciul... atunci cine? Apoi as mai vrea sa spun ca, e ticsită puscaria pe sistem ospiciu, de niste tanti dăştepte foc, (a se citi pupeze conţopiste, emancipate odata cu criza financiară) cu niste aere calde, mediteraneene... pe care le plesnesc, sefu, intr-o buna zi, de le sare conţopeala din cap!!! Asaaaaaaaaaaa! As mai vrea sefu sa stiti, ca de Paşte imi doresc enorm de tare, sa-mi aduca si mie iepuraşul un birou (ca stau pe unde apuc), un birou(a se citi mobilier), ca nu am nici unde imi pune o hartie igienica, un calculator, pentru ca cel pe care imi omor timpul să uit ca-s claustrofoba, (apropo: chiar sunt claustrofobă!!!), e AL MEU DE ACASA!!! Il car zilnic ca Mos Craciun, de acasa la lucru, de la lucru acasa, in conditiile in care, la intoarcere am fost asigurata ca in maxim o saptamana... seful competent, va face un flic-flac si imi va innapoia biroul, callculatorul, sursa, etc. avand in vedere ca imi aparţin, cu atat mai mult cu cat anumite componente sunt achizitionate din bani persoanali, nu publici... sefu! Si sa nu uit... ma gandeam sa va intreb, fara sa asept un raspuns, cam cum vi se pare chestia asta: eu(angajat) nu am birou, nu am calculator, nu am nimic... iar altii, la fel de angajati, nu numai ca au la srviciu tot ce le trebuie, dar au dus si acasa laptopurile din dotare si multe altele?

Asaaaaaaaaaa.... si mai am la final, o mica dorinta, sefu... daca se poate... nu e obligatoriu. Imi doresc, ca omul in care am crezut, sa redevina omul drept si de onoare pe care l-am cunoscut. Si poate incepe prin a trazni dracu ustensilele alea de supraveghere, monitorizare si stres, nu de alta, ca nu sunt o stresata care sa se ofileasca pentru o jumatate de ora de intarziere. Cand vin, atunci ma pontez, atunci zambesc cu tot cu injuraturi la camere si gata. La mine e altceva: sunt stresata de ideea de puscarie, sunt claustrofoba si pot sa mor. Eu imi amintesc ca au murit niste unii pentru ideea de libertate... dar fiecare face cum crede! Eu am un tratament homeopat, pe care il administrez copilului din 15 in 15 min, diminata, tip de peste o ora, iar copilul meu este mai important decat orice sistem de monitorizare nascocit de colegii mei idealisti. Nu ma deranjeaza sa fiu platita conform orelor de pontaj. Dar recunosc ca, mi s-ar parea mai corect sa existe putin respect reciproc, putin clementa si mai multa omenie... mult mai multa omenie. In plus, stiu si am inteles ca sunteti foarte ocupat, Dar la o mâna de nebuni, nu va ia mai mult de 2, 3 zile sa verificati fiecare birou, sa stati de vorba si cu angajatii proprii, macar cu cei care poate au ceva de spus, sau chiar cu fiecare. A acorda 5 minute fiecarui angajat, in 8 ani, nu cred ca e mult, nici greu, nici degeaba. Mai ales că mulţi dintre ei sunt atât de ameninţaţi, încât nu vor spune nimic, astfel încât, întâlnirea cu ei poate dura mai puţin de 30 de secunde. Pe scurt, eradicarea prizoneratului, fisa postului (nu xeroxata şi schimbat doar titularul, ci personalizata si obiectiva), impunerea bunului simt in raporturile de lucru si scopirea sifonaticilor geliali, cred ca sunt masurile cele mai corecte pe care le-ar lua seful meu de demult...

Este adevarat ca, pe cel de acum, necunoscandu-l, poate lua alte hotarari, dar chiar nu mai conteaza, pentru ca ma gandesc cat mai serios cu putita sa plec. Sa plec departe, orinde, sa nu mai vad nici un pupincurist, nici un hot cu mutra de intelectual, nici un turnator cu aliura de "mana dreapta"(da, la manuela ma refer), nici un sef care uita ca nu e chiar Dumnezeu, nici un ministru habarnist care vorbeste despre masa-n cur, dar numai despre ministeru lui nu, nici un premier care se chinuie sa bage tara-n datorii numai sa mai aiba ei din ce fura... ca deh!... si banii de la Europa sunt buni, nu numai cei din contributiile la stat ale prostilor, m-am saturat de medicamente scumpe si de salarii de mizerie, m-am saturat de mancare plina de E-uri, care ne omoara incet si sigur, pentru ca asa a stabilit cineva, iar statul e total impotent când vine vorba de protecţia cetăţeanului... si lista poate continua.

Mai merg o data sa vomit, ca m-am racorit putin. E noapte, e tarziu, mai am o ora de somn, dar chiar nu mai conteaza, am vrut sa se stie, de catre cei care m-au aratat cu degetul ca pe o tradatoare, ca nu am tradat in viata mea pe nimeni, celor care m-au convertit in om de nimic, am vrut sa stie pe ce poztii ne aflam si am mai vrut sa se stie ca de data asta nu ma tem de razboi, nu fug de lupte inegale si nu ma impresioneaza ce tin ei in maneca. Ma duc sa vomit cum spuneam si de maine dimineata analizez unde pot sa migrez.





Doamne ocroteste-i pe Romani
Vezi mai multe video din Muzica »

Atentie romani de pretutindeni!!!!!!!!!!!  

Posted by Valentina

Un mesaj care poate demonstra ceva... Fiecare intelege cum poate!



Earth Hour Romania, 28 Martie 2009, ora 20:30
Vezi mai multe video din Evenimente »

Varianta in limba engleza imi pare mai convingatoare:


Vindeo (EN) prezentare pentru Earth Hour
Vezi mai multe video din Evenimente »

Pana la urma, ideea e simpla, ne aflam intr-o situatie pe care nu o constientizam, iar viitorul nu ne ajuta, daca noi nu-l ajutam. Incalzirea globala nu este doar un bau-bau, e "sfarsitul" personificat. Si nu e sfarsitul nostru ci al copiilor nostri. Eu, ca simplu om, ca mama si ca prietena, te rog sa te gandesti o clipa la un singur lucru: daca de tine ar depinde ca nepotii tai sa se nasca si sa aibe la randul lor copii, crezi ca ar fi un efort imens, daca te-as ruga sa stingi lumina pentru o ora, sau sa faci ceva extrem de simplu(orice altceva) care ne-ar putea salva?


Ora Pamantului 2008
Vezi mai multe video din Evenimente »

Cum cuceresti un prost?  

Posted by Valentina


Intrebare: cum cuceresti un prost?

Raspuns: pupandu-l in cur!

Intrebare: cum il intorci impotriva ta?

Raspuns: demonstrandu-i ca e prost!

Congresul PNL  

Posted by Valentina

Cred ca incep sa-mi pierd rabdarea... DAR... vreau sa pariez si eu. ASADAR: eu ma risc! Calin, Calin TARICEANUUUUUUUUU! P.S. si asta pentru ca suntem o tara de tradatori. Iar eu coalizez cu cel tradat, dintr-un singur motiv: e cam singurul liberal cu pedigree. Valeriu Stoica si-a facut bagajul...
Pe de alta parte..."Competitorul real al lui Calin Popescu Tariceanu nu este insa Crin Antonescu , pentru ca e detonabil si hazos, chiar daca are mutra de om serios, poporul cind il vede ca vorbeste crispat si blocat la sfinctere, se pune pe ris si ride hahaitor, zgomotos, sanatos si curativ. Asta e presedinte? Cu Base te bati pe burta, el ramine sef, se da cu Loganul ca sa se vada ca tine la noi si ca ne iubeste dar nu e motiv de hahaiala daca il vezi. Teodor Melescanu insa este o forma de Nastase prin PNL, nemitocan, educat si diplomat, mai putin minjit la suprafata si cu un aer de domn, are greutate si e convenabil dialogului si cu Cotroceniul si cu PSD ul. Teodor Melescanu este, de fapt, aripa liberala a PSD ului si jeneaza. Cum rastorni un asemenea om, dedicat muncii, serios si profesionist? Il ranesti unde il doare! Umbra lui de liniste si de motivatie de a trai ii este fiica, de la care poate ca asteapta un nepot si uite ca ginerele zburda cu saminta 'prin coca altei placinte'. Cine are interesul sa produca un asemenea biliard? Eu nu cred ca cei de la CanCan sunt atit de priceputi in filaj, incit sa scoata temperatura din asternuturile pe unde Peter Imre isi raceste catifeaua pielii fine a anumitor doamne, asta e treaba facuta prin filaj si livrata baietilor din presa. Constructia imaginii lui Elwis de sot incornorat pasiv este facuta in articolul de presa din ziar dar si imaginea de odalisca hipnotica a Adrianei care iata cum zburda prin poze si prin masini, la altii cu care 'ea consiliaza si factureaza'. Rezultatul: Peter Imre este zugravit cum ca isi protejeaza investitia, pe Tariceanu, ci nu casnicia iar asta il doare pe Melescanu care tine mai mult la copil decit la partid. Nimfa comunicationala e acoperita de factura, omul poate fi chiar nevinovat, de ce nu? Dar nu iese fum fara foc, Imre e zbughit la nemti, sotia ii este zdruncinata afectiv, socrul este afectat si deci ineficient politic in aceasta perioada iar acest gen de lovitura nu poate fi dat de Crin Antonescu si nici de Calin Popescu Tariceanu, unul cred ca nu se pricepe iar celalalt nu cred ca ar avea mijloacele. Deci cine poseda tehnica de filaj, are o baza de date si baieti care scurma prin mintile celor care sunt in bazele de date si stiu cum reactioneaza presa? Aparent a cistigat din acest conflict Calin Popescu Tariceanu, in realitate a fost servit Crin Antonescu! Pe cind Tariceanu primise prima lovitura din socul guvernarii, omul care i-a tinut moralul si l-a sprijinit sa nu cedeze, sa nu cada si sa nu demisioneze, a fost Peter Imre. Acum a platit!"
Si uite cum revin la vechea mea admiratie stupefianta si zic iar: bravooooooo Baseeeeee!
Sa fie ea a dracu de treaba! Daca ma insel si-l gasesc la varf pe Antonescu, presimt ca voi divorta si ideologic de gintea liberala, pentruca da, nu-i asa, suntem o natiune de tradatoei. Ce sa mai zic de cei tradati?...

Ei, se situeaza cam asa...



La final, o fi asa? Ma intreb si eu...







Puterea unui alt inceput  

Posted by Valentina

Cand aripile frante, ostenesc sa mai bata, in falfairea lor eterna, cand lacrima ascunsa de priviri cand blande, cand iscoditoare, arde locul prin care trece, ramane amintirea... eternul dureros care te face sa mai mori o data. Poate parea nefiresc, dar nu doresc sa postez ceva trist, pentru ca starea de acum imi striga ceva ce pana de curand mi se parea absurd: am invins.
Nici nu cred ca as fi postat ceva, daca nu exista o conversatie de cateva zeci de minute, cu o persoana pe care nu am vazut-o de ani buni. Din pacate, nu am regasit o persoana optimista, vesela, debordand de fericire, ci una trista, inecata in reprosuri si dominata de durere. Am regasit ceva din mine si, prin forta comparatiei, am inteles ca eu am reusit "sa fac la dreapta". Nu am argumente si nici nu vreau sa divulg trairile altcuiva, dar am rasfoit oarecum prin pasajele traite de mine si realizez ca ochii limpezi sunt cei pe care ar trebui sa-i folosesti atunci cand intunericul din viata ta, nu te lasa sa pasesti pe drumul care-ti este destinat. Nu exista suferinte mai mari decat cele pe care nu le poti justifica. Cum de altfel nu exista nici victorii mai triumfale, decat acelea asupra propriilor infrangeri. Visam, dorim, suferim, iubim, murim... poate ca asa trebuie sa fie. De ce ar fi altfel, pana la urma, cand drumul pana la cer e atat de lung?
Fructul este facut din carne si sambure si chiar daca samburele este cel ce contine esenta, noi ne entuzismam de carne.
Uitam prea usor ca viata asta nu ne apartine, ca fiecare am venit pe pamant cu un scop anume, ca lucrurile nu sunt la voia intamplarii, ca ne este permis orice, dar asta nu inseamna ca totul ne foloseste, ca putem iubi si e mult mai simplu decat sa urasti, ca a face un bine cuiva, e ceva divin, si nu o faci niciodata pentru ploconeli ulterioare, ci pentru linistea sufletului tau, ca a spune iarta-ma este cel mai scump si mai curativ medicament penru suflet, uitam sa-i facem fericiti pe cei dragi, pentru ca suntem orbiti de ambitiile mai mult sau mai putin justificate, uitam ca viata este o adiere de vant, iar vantul poate fi insesizabil, sau se poate transforma in vijelii distrugatoare. Depinde de noi sa zambim, sau sa stergem lacrima cuiva, iertand si iubind. Eu nu pot trai, daca nu iubesc, daca nu iert, daca nu intind mana spre lume.
Mai sunt persoane care ne fura din timpul vietii noastre. Poate ca asa trebuie sa fie... Mi-e greu sa va spun ca am murit in acesti ultimi trei ani din viata mea, ba mai mult, ca am locuit zi de zi intr-un iad pe care nu-l doresc nimanui. Puteam sa-l curm... puteam sa ma salvez... nu am facut-o! Invinuindu-ma pe mine, pentru tot raul prin care am trecut, inseamna ca am reusit sa iert si sa pot merge mai departe. De fapt, tot ceea ce-mi ramane, este sa gasesc resurse pentru a-mi ierta propriile greseli. Am povestit acest pasaj, pentru ca, persoana care stiu ca va citi acest mesaj, sa inteleaga ca raspunsul viitorului sta in puterea noastra de a ierta, in forta iubirii si in virtutile gandului pozitiv. Impacarea cu noi insine si cu cei din jurul nostru, este secretul pe care si eu a trebuit sa-l invat incepand de la alfabet.
O intrebare retorica, pusa la ore tarzii in aceasta noapte, suna cam asa: de ce trebuia sa ne intalnim, sa extaziem cu viata in atatea clipe frumoase, pentru ca mai apoi sa ne sfasiem sufletele in dureri inexplicabile si fara raspunsuri?... Pentru ca, uneori ne intalnim pentru a rascumpara greselile unei alte vieti, sau pentru a plati tributuri nescrise in erata destinului. Ne intalnim pentru a ne cali intr-o lupta acerba cu viata, sau pentru a pretui un alt inceput.
Concluzia este simpla: TRAITI CU ADEVARAT! Nu conteaza daca suferinta ulterioara va sfasie sufletul, ganditi-va ca urmeaza o alta intersectare cu fericirea, plina de adrenalina si speranta.
IUBITI! Iubiti cu pasine si fara regrete, indiferent de riscuri, principii si morala. Iubirea, atunci cand e sincera si invaluita in pasiune, scuza orice regret, diminueaza orice risc si exclude orice principiu, pentru ca ea, Maria Sa Iubirea, este conbustibilul care ne tine in viata. Si nu uitati cea mai mare lectie de viata: "puterea barbatilor sta in rabdarea femeilor!" (F.J)

La multi ani Ramona!  

Posted by Valentina

Cum poti fi in topul femeile existente? Simplu! Sa te nasti pe 8 martie!

Asadar: LA MULTI ANI SORUTA MEA DRAGA! Si nu te intrista ca schimbi prefixul, e un proverb care spune asa: ATI SCHIMBAT DOIUL CU TREI, DE ACUM SUNTETI FEMEI! Adevarul e ca eu am bocit toata ziua, la schimbarea prefixului, ma priveam in oglinda din ora in ora si mi-am vazut fiecare semn al timpului. Important, insa, e altceva: sa constientizezi ca orice incercare a vietii care a trecut si pe la tine, te-a facut mai puternica, ti-a dat ocazia sa te maturizezi si sa devi femeia de azi, care stie sa zambeasca atunci cand se priveste in oglinda, care poate sa faca orice si de una singura, care merita sa fie iubita pentru virtuti, nu pentru neputinte sau fragilitati nejustificate, iar cel mai important lucru, este cadoul pe care ti l-a facut Dumnezeu, acum cand te asteptai mai putin. E un semn al binecuvantarii! TE IMBRATISEZ, SORUTA MEA, CU TOATA DRAGOSTEA DATA DE TIMPUL CARE NE-A UNIT SI DE PRIETENIA CARE NE-A TINUT SUFLETELE IMPREUNATE !
P.S. Am si un cadou-facatura pentru tine, asta ca sa te bine-dispun. Priveste mai jos!

Nostalgii de primavara  

Posted by Valentina in , , , ,

Stiu, nu am scis nimic de foarte mult timp. Nu am scris, pentru ca imi ratacisem muza si nu aveam idee pe unde as putea sa o caut, pentru ca imi anesteziasem sufletul ca sa nu mai doara, pentru ca mintea mea refuza sa mai emita petale de roze si pentru ca toate drumurile se innodau inexplicabil de dureros. Acum am ce spune, pentru ca in ultima saptamana am intalnit si am reintalnit oameni care au aprins, fiecare in felul sau, cate o luminita, acolo unde intunericul era de nepatruns.
In primul rand, am sa-l "dezvelesc" pe bunul Dumnezeu in fata ochilor vostri, pentru ca lectia de baza a vietii sta in mainile Sale. Oricat de greu v-ar fi, aoricat de imposibil ar parea ceva si oricat de dureroasa ar fi clipa pe care o traiti, invatati sa cadeti cu sufletul si mintea, la picioarele Lui. Cautati-L in casa Sa, acolo unde rugaciunea voastra poate si stie sa planga. Rugati-va Lui cu tot sufletul si cu toata credinta ca El poate face minunea de care aveti nevoie si asteptati cu resemnare semnul iuburii Sale. Credeti-ma... nu va fi in zadar! De luni de zile alerg cu disperare la Manastirea Colt. E locul meu preferat, pe care-l gasesc de fiecare data mai tainic, mai incarcat de Duhul Sfant. Am inceput de la neintelegerea cuvintelor si imposibilitatea de a rezista la atingerea miruirii tainice, pana la deslusirea mesajelor sfinte, rostite atat de simplu si de firesc, incat nu-mi puteam controla siroaiele de lacrimi ingenunchiate sub patrafirul care ajungea la fel de inexplicabil pe crestetul unui pacatos trufas si plin de mandrie inutila. Inca il mai caut si-l mai strig pe Dumnezeu acolo, in varf de munte, la Manastirea Colt, si-mi plange sufletul atunci cand, din motive lumesti, nu ajung sa-i multumesc ca mi-a aratat iubirea si ingaduinta Lui.
O alta intalnire a fost la polul diametral opus, cu Ibi, o persoana ciudata, de la care am invatat, insa, ca fundamentul real al vietii este gandirea pozitiva. Nimic nu este, pe pamant, la voia intamplarii, nimic nu este ce pare a fi, dar rautatea din noi si acceptarea inconstienta a demoralizarii sustinute, ne determina sa ramanem in intuneric. Iar banii, cei fara de care credm noi ca nu putem trai, sunt doar aschii infipte in sufletele noastre, menite sa ne ucida. Am avut bani si nu mi-au folosit. Nu m-au facut nici mai frumoasa, nici mai desteapta, nici mai fericita. Ba mai mult, m-au indepartat de oamenii pe care-i iubesc, m-au invrajbit cu prietenii, m-au mistuit pe interior, secatuindu-ma de tot ce sadise Dumnezeu bun in mine. Cu mai bine de cincisprezece ani, am citit undeva ca banii pot cumpara aproape orice, esenta, insa, nu e de vanzare. De fapt, cuvintele care mi-au ramas in minte, iar acum justific retinea lor, sunau asa: banii pot cumpara un trup cald si o inima de gheata.
De cand am devenit mama, gandul care ma ghida zi de zi si care incepuse sa ma obsedeze, era ca micuta mea Dara sa nu treaca niciodata prin ce a trebuit sa trec eu, sa nu-i lipseasca nimic, iar atunci cand isi va incepe propria viata, cu stapanirea de sine, sa nu-i lipseasca nimic, sa nu invidieze pe nimeni si sa nu-si doreasca sa traiasca viata altcuiva, pentru simplu motiv ca ea nu are si altii au. Acum stiu ca obsesiile mele nu m-au ajutat cu nimic si nici pe ea nu o vor ajuta. Pentru ca exista cateva argumente care fac diferenta. Iar punctul de plecare este faptul ca eu, la zece ani, am fost lasata singura, iar la 19 ani imi castigam existenta, intretinandu-mi familia si incercand cu disperare sa imi termin o facultate. Si culmea, o obsesie care ma domina cu putere de vraja, s-a spulberat de parca nici n-ar fi existat, locul ei fiind luat de o lumina interioara care imi sopteste necontenit ca Dara nu este si nu va fi niciodata singura. Ca ea, spre deosebire de mine, are un tata care o adora, iar eu voi fi mereu langa ea.
O alta luminita a aprins-o un bun si vechi prieten, Alin, care mi-a destupat mintea cu o singura fraza. E drept ca de la destupare si pana la finalizare, e cale lunga si extrem de dificila, dar cel putin, acum nu mai caut inutil. Imi cautam de ceva timp, sufletul ratacit pe undeva, atunci cand viata m-a aruncat intr-un "iad" nedrept si nejustificat pana de curand. Acest prieten, evident cu mai multa experienta de viata ca mine, mi-a sugerat sa nu mai caut, ci sa-mi amintesc unde l-am lasat. Evident ca m-am facut proasta de una singura, de mii de ori de atunci, pentru ca era firesc sa fie asa, doar ca nefirescul situatiei nu ma lasa sa vad evidentul din ea. Astfel incat, am mai sarit o etapa, ramanandu-mi doar sa gasesc solutia de a-l recupera.
Finalul nostalgiilor este pecetluit de ceea ce s-a intamplat aseara, la o reuniune oferita de institutia la care lucrez (8 martie, bla-bla), unde am avut ocazia sa revad si sa pot discuta (dupa aproape un deceniu), cu un om care, pentru mine, ramane un om deosebit. Nu pot explica prin cuvinte, cata liniste mi-a prilejuit intalnirea cu acest om si cat de important este sa existi in stare vie pentru cineva. Am realizat ca timpul nu schimba nimic, atunci cand oamenii raman pe verticala, ca un om deosebit se naste asa, nu dobandeste calitati pozitive pe parcurs si nici nu joaca teatru de amorul artei. Ca sa intelegeti ce spun, am sa explic putin din evenimentele petrecute in acesti zece ani, legate de acest domn. Acum zece ani, cand am mai trecut printr-un impas asemanator cu cel pe care-l traiesc acum, singurul om care mi-a intins o mana de ajutor, la rugamintea unei prietene, a fost domnul in cauza. Nu l-a interesat cine sunt si ce as putea avea in ceea ce port pe umeri, ci a raspuns cu omenie rugamintii acelei prietene de familie, care-l rugase sa ma ajute. De la aceasta secventa si pana ieri, cred ca ne-am mai intalnit de aproximativ 7-8 ori, niciodata, insa, nu am avut timpul necesar sau prilejul de a vorbi, chiar daca, in urma cu zece ani, eram suspectati de relatii nepermise, sau de alte nascociri blonave a unor minti lipsite de ocupatie. Ceea ce nu i-am putut spune si nici n-am sa o fac vreodata, este ca de fiecare data cand il intalnesc, ii ibratisez ideatic aura, cu multa admiratie si n-am sa-i pot niciodata multumi ca mi-a fost dat sa-l cunosc in aceasta viata.
O alta trasatura frumoasa a ultimelor zile, este ca am reintalnit o persoana (culmea!!! de gen feminin), de care cel ce le stie pe toate, m-a apropiat vizibil, persoana in ochii careia citesc bunatate, inteligenta, rabdare si suferinta. Poate ca aceste trasaturi duc la intelepciune si poate ca din acest motiv ma pot apropia de ea, dupa o jumate de viata in care am respins categoric orice prietenie feminina. Toti prietenii mei sunt barbati, cu o singura exceptie, care mi-e mai mult surioara, decat prietena. La un moment dat, sotul meu, se distra copios, ca imi doream sa merg la bazin si nu aveam cu cine. Normal ca nu puteam sa ma duc cu un prieten, pentru ca e apanajul asocierii feminine, in anumite cazuri. Astfel incat, mi-am facut degeaba abonament, pentru ca nu m-am dus nici macar o data si i-am prilejuit si colegului de destin, un motiv intemeiat sa rada de mine.
Daca trag linie si concluzionez, indemnul de a nu renunta la Dumnezeu, la vindecarile sufletesti ale Fiului Sau si la bunatatea protectiva a Maicii Domnului, este pe primul loc in sfaturile pe care vi le poate da un om biciuit cu acord propriu de viata asta, care nu e deloc usoara, dar pe care ne pricepem de minune sa o complicam. Apoi, v-as indemna sa ganditi pozitiv, sa nu va amagiti singuri si sa nu renuntati la speranta care pulseaza in sufletele voastre. Mandria nu foloseste nimanui, iar banii sunt doar prilejul de a deveni nefericiti. Invidia si rautatea au efect de bumerang, dar sa nu asteptati niciodata ca binele pe care-l faceti sa se intoarca vreodata. Eu mi-am chinuit o mare parte din viata, intrebandu-ma de ce ma urasc unii oameni si de ce ma invidiaza, realizand abia acum, ca si-au ocupat atat de mult viata cu invidia si ura asupra altora, incat nu au reusit sa invete mersul inainte si nici nu au putut privi razele soarelui, mintea lor fiind ocupata cu activitatile celor din jur, mai putin cu propriile lor probleme. M-am intrebat de ce nu mi se intoarce binele pe care l-am facut atator persoane, ba mai mult, cei pe care i-am ajutat, mi-au "intors" bunatatea si sprijinul altfel decat ma asteptam. Refuzam, atunci, sa inteleg, ca eu am facut bine, pentru ca asa am simtit in acele momente, pentru ca am ajutat atunci cand trebuia sa o fac, iar sprijinul si alinarea mea, fiind de sute, de mii de ori mai mare. Mi-am amintit proverbul care zice ca: nu e orb, mai orb ca acela care refuza sa vada si nu e surd, mai surd ca acela care nu vrea sa auda.
Nu stiu daca mi-am asternut gandurile suficient de coerent, nu stiu daca poate fi cineva interesat sa citeasca un post atat de lung, dar am certitudinea ca aceste randuri imi vor folosi chiar mie peste timp.
Va imbratisez cu mult... mult drag!
Valentina Melcea