Mesaj pentru ....  

Posted by Valentina

... pentru cei care cred ca au ajuns la capatul puterilor!
Astazi am primit un mass de la cineva si m-a trezit din neputinta. Mai patisem ceva similar acum un an. Dar timpul a trecut si m-am amgit de una singura in ignornta siplitudinii mele umane. Priviti si voi.... veti intelege multe. Cel putin eu, am inteles si promit sa nu ma mai ratacesc!



P.S. Le aveti pe toate? atunci: INAINTE!

Din fotbal citire....  

Posted by Valentina

M-am amuzat maxim. Faceti-o si voi! Apoi intrebati-va ce m-am intrebat si eu: chiar sunt prosti?
Pentru inceput, un super arbitru. E... atat de cool, de elegant... atat de gay....


Arbitru gay
Vezi mai multe video din Divertisment »

Iar aici, faze discutabile:


Fotbal funny. Comedie din fotbal
Vezi mai multe video Haioase »
Iar la final, una tipic ghiolbaneasca... pardon, masculina!


Batai in fotbal.
Vezi mai multe video din Incredibil »

Petru Eugen Pistol, cum suna numele sau intreg, este unul dintre putinii mei prieteni din lumea muzicii. Din pacate, niciodata nu am vorbit suficient la adrsa sa, fapt care m-am hotarat sa-l indrept anul acesta. Canta muzica populara, iar ca sa fiu mai exacta, canta folclor autentic de buna calitate, intr-o interpretare originala si remarcabila. Din pacate, ceva nu a pus in miscare mecanismul care sa-l propulseze spre publicul larg. Eu vreau sa sustin ca vina ii apartine, desi am convingerea ca nu este asa. Cert este ca Eugen canta, iar vocea sa calda mi-a alinat sufletul de nenumarate ori. Acum am sa va prezint doua melodii filmate sub sigla ArhussMedia, iar despre Eugen , promit sa revin cu amanunte.



Am venit cu un pagan si am plecat cu un crestin  

Posted by Valentina

Epuizata, sfarsita de atata nimic si atata tradare, de multimea de bine-voitori si bine-facatori din jurul meu, care m-au redus la tacere prin naivitatea mea si incapatanarea de a crede in oameni, am fugit de doua ori, in doar cateva zile, la poarta Domnului... Despre primul strigat disperat si felul in care am ajuns la picioarele lui Isus, sarutandu-i ranile cu fiecare clipire a pleoapelor, despre prima ratacire si regasire, nu am sa va vorbesc acum, pentru ca ieri, mi s-a intamplat ceva deosebit de frumos, mi-am botezat prima finuta: Amalia Gabriela.
Pentru ca sufletul ei sa-si gaseasca drumul aici, pe pamant, cu frica de Dumnezeu si credinta in bine, am ridicat-o in brate cu multa, enorm de multa dragoste, am scaldat-o in apa sfantului botez, lepadand-o de rau si impreunand-o cu Hristos, rugandu-ma cu voce tare, pentru ea. Am mai botezat si alti copii, dar ea... fiind singura fetita dintre "Victorii" mei, si fiindu-i aproape si in cele noua luni de dinaintea nasterii, si in momentul venirii pe lume, poate ca intre noi exista deja o relatie speciala. Nu stiu daca evenimentul in sine mi-a dat emotii, sau faptul ca mi se intampla din nou, ceva nefiresc de frumos, sau toate la un loc m-au readus la starea de bine pe care am respirat-o odata cu aerul rece de afara, dar cu siguranta, acest copil a reusit sa stearga si ultima urma de ravasire din sufletul meu.

Astazi m-am jucat cu imaginile  

Posted by Valentina

Si pentru ca in curand, am sa va ofer fotografii de la un eveniment pe care il pregatesc de ceva timp, dar despre care am sa vorbesc la momentul potrivit, am sa va arat, ce am facut eu cateva ore, astazi:


Photo Effects. Watching TV

Photo Effects. Christmas Spirit

Departe de mine...  

Posted by Valentina

De mult, de mult de tot, sunt departe... departe de mine! Am postat acum un an si... lucruri care mi-au parut atunci firesti si nefiresti deopotriva, dar credeam, in disperarea mea, ca sunt un om liber. Nu a fost sa fie si nu a fost sa inteleg nimic atunci. Nici macar n-am vazut fluturii aceia multicolori zburand a iubire, fericiti, prin viata mea. A ramas un gol nestiut, un gol pe care nu stiu cand, sau cu ce am sa-l umplu, nu stiu daca e o buba care trece, sau un cancer care striveste. Mi-as dori sa uit, dar sufletele au o memorie de necontestat, un planset fara lacrimi si un strigat surd. Si pentru ca departarea de mine, mi-a adus aminte ca departarea reala ma poate ajuta sa visez, am fugit cu disperarea urmaritilor generali, din casa in masina, tragand dupa mine o valiza in care am aruncat neglijent aproape nimic, iar din parcare am oprit la benzinarie, am facut un plin si, mancand dintr-un corn cu nuca si scortisoara (mic dejun+pranz+cina), m-am indreptat spre ceva... ceva ce nici eu nu stiam ce va fi. Stiam ca trebuie sa ajung in aeroport. Spre capitala mi s-a parut drumul prea lung, asa ca am alergat spre Timisoara, orasul unde soarele a rasarit pentru mine. M-am urcat in avion, si nu veti crede, daca va spun ca nu m-a interesat directia. Aveam doar doua conditii: sa nu-mi trebuiasca viza si sa nu zbor spre Paris. Parisul trebuie sa-l vad altfel, ... macar Parisul. Nu va pot spune unde sunt, pentru ca risc sa va fac sa radeti, sau sa nu dormiti cateva nopti. Cert este, ca avand copilul cu mine, acest inceput de an, mi-a adus cea mai perfecta liniste, in cel mai perfect loc din Europa.



Morala e simpla: cand vreti sa plecati, urcativa in cel mai la-ndemana mijloc de transport, si fugiti unde vedeti cu ochii, fara pregatiri prealabile, fara planuri, fara sperante. Eu, de data aceasta, am avut aripi.
Mai stau cateva zile, sa ma bucur de liniste si de soare, de putinul plin din golul imens lasat de minti bolnave, si mai ales de domnisoara Dara. Daca doriti sa mariti imaginile, clik direct pe ele...